Munkacsy mondta:

“…Mekkora barom! Az arcát keresi és nem a lelkét!”

Discriminarea

Este un obicei foarte prost. De ce discriminăm? Nu e îndeajuns că persoana respectivă trebuie să sufere din cauza unei boli, unui semn particular etc, mai trebuie etichetată?

Recunosc, şi eu fac la fel, din păcate. Privesc cu alţi ochi un ţigan, un mulatru sau un galben. De acum încolo voi încerca să nu etichetez o persoană. Voi încerca să fiu o fiinţă mai bună.

Ieri am fost să fac nişte analize medicale de rutină, printre care se afla şi testul de depistare a virusului HIV. Rezultatul încă nu-l ştiu, dar după cunoştinţele mele nu am cum să port în mine acest virus care distruge imunitatea. Sper că rezultatul va fi negativ.

Pentru orice eventualitate şi pentru cunoştinţele mele generale, medicul mi-a explicat despre tot ceea ce trebuie să ştiu despre virusul HIV/SIDA. M-a sfătuit ca in cazul în care voi fi depistată pozitiv (testul se va repeta de foarte multe ori ca să fie siguri 100% de rezultat) să nu spun nimănui, nici unei persoane în care am cea mai mare încredere, pentru că s-ar putea să se scape cuiva, iar eu voi fi privită cu alţi ochi de către societate, mă vor discrimina ca şi cum discriminează un om care şchiopăie, un negru, un gay etc. Am stat şi m-am gândit şi am ajuns la concluzia că are dreptate. Doar eu şi medicul vom ştii că sunt purtătoare de virusul HIV şi nimeni altcineva. Mă gândesc la familie, la prietenii apropiaţi: tuturor le va fi milă de mine că în câţiva ani voi muri şi vor fi distruşi emoţional. În special părinţii, fratello şi bunica. Chiar  şi cu ajutorul medicamentelor care omoară din viruşi nu te poţi face bine. Iar acele medicamente sunt toxice: omoară din viruşi, însă îţi slăbesc imunitatea. Atunci mă întreb: de ce să dau o grămadă de bani pe medicamente costisitoare şi pe tratamente, să stau în spitale, când mă pot bucura de viaţă încă puţin timp? Când aşi simţi că nu mai am mult de trăit, le-aş spune tuturor ce-I cu mine, dar până atunci nu. N-am nevoie de mila nimănui, şi nici nu-mi place când cineva face ceva din milă. Whatever.

Să nu mă înţelegeţi greşit, n-am nimic. Cel puţin rezultatele de până acum sunt bune, urmează să aflu pe parcurs. Doar că stăteam şi mă gândeam cum aşi proceda în cazul respectiv şi cum voi reuşi să procesez o informaţie şocantă. Vă daţi seama că viaţa voastră vi se v-a schimba, împreună cu scopul vostru de până atunci, unele lucruri vor deveni prioritare, altele vor fi tăiate de pe lista “TO DO”.

De aceea nu trebuie discriminaţi pe cei care sunt afectaţi de acest virus. Fiindca e deajuns povara bolii lor, n-au nevoie de negativism şi de la societate.

Voi ce părere aveţi despre asta?

Csajozós/pasizós szövegek

-Most írok egy könyvet és szükségem lenne a segítségedre…
-Milyen könyvet?
-Telefonkönyvet, megadod a számod?

-Szólíthatlak bogárkámnak???
-Igen…
-Te tetű…:))

-Ha most azonnal nem elégítesz ki orálisan felgyújtom a házatokat, megerőszakolom a kutyádat. Na jó vicceltem, nem muszáj orálisan…

-Tudod mi állna jól rajtad? Én.

-Megcsikizzem a pocakodat… belülről?

-Menjünk el hozzám, rendeljünk pizzát, és keféljünk!
[POFON]

-Na jó, tőlem rendelhetünk kínai kaját is!

-Úgy nézel ki mint a harmadik barátnőm. Eddig 2 barátnőm volt!

-Ha hazakísérlek, megtartasz?

-Azt mondod nem dugsz ismeretlenekkel? Hadd mutatkozzam be…

Forrás: Huli Buli

Arnold plays the clarinet

I’m so proud. That’s my bro. :>

Citat

“Aveam o înţelegere cu Dumnezeu: fusesem de acord să cred în el -cât de cât- atâta vreme cât mă lasă  să dorm până târziu duminicile.”

Academia vampirilor, Richelle Mead